Sâmbătă dinaintea sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim este cunoscută în tradiția creștină că „Sâmbătă lui Lazăr”. Este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate după Săptămâna Luminată.
Învierea lui Lazăr, cel mort de patru zile, a avut loc în Betania. Prin această minune, Hristos vestește învierea Să din morți. Dacă a avut putere să ridice pe cineva din moarte, este dovadă clară că El Însuși poate birui moartea. Învierea lui Lazăr ne este prezentată pe larg de Sfântul Evanghelist Ioan (11, 1-45).
Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinți evlavioși și plini de toată virtutea. După moartea lor, losif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit și tunderea în cinul monahal. Că monah, el s-a făcut pildă tuturor prin postiri, infranari mari, rugăciunea neîncetată, cântări de psalmi, privegheri și multe feluri de nevoințe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a venit la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif, încât l-a invitat să vină la mănăstirea lui din Constantinopol. Când a început iar lupta împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma că să ceară Papei și Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. Aflându-se în această călătorie, el a fost răpit și dus în insula Cretă, unde ereticii l-au ținut în închisoare timp de șase ani. losif s-a bucurat pentru chinurile suferite pentru Hristos, și de aceea aducea neîncetată laudă lui Dumnezeu, socotindu-și cătușele că și niște podoabe de aur. Dis de dimineață, în ziua slăvitei praznuiri a Nașterii Domnului, întru al șaselea an al întemnițării lui losif, răul împărat Leon Armeanul a fost asasinat în biserica în timp ce ascultă Utrenia, în același moment Sfântul Nicolae s-a înfățișat înaintea lui losif în închisoarea din Cretă și i-a zis: „Ridică-te și urmează-mi!” Iosif s-a simțit ridicat în văzduh, și s-a aflat deodată înaintea porților cetății Constantinopol. Toți dreptmaritorii creștini s-au bucurat cu bucurie mare la vederea lui. El a alcătuit canoane și imne pentru slujbele multor sfinți. El avea darul inaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a randuit duhovnic cinului preoțesc, arătându-l lor că pe un „om al lui Dumnezeu, un înger în trup și un părinte al părinților”. La adancile sale bătrânețe el s-a mutat la Domnul Cel Căruia I-a slujit cu credință, cu lucrul și cu minunatele cântări de el scrise. El a adormit cu pace în ajunul Sfintei și Marii Zi Joi, din anul 883 după Hristos.
Condacul Sfântului Iosif, scriitorul de cântări
Cel ce ești că un izvor nedesertat al pocăînței, și dătător mângâierii celei fără de sfârșit, și adâncime umilinței Iosife, da-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plâng aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău Sfinte.
Tot în această zi facem pomenirea:
– Cuv. Gheorghe din Maleo– Sf. Muceniță Fervuta, a slujnicii ei și a tovaraselor lor– Cuv. Puplie, cuviosul Platon egumenul Mănăstirii Studitilor– Sf. Cuvioși Teona, Simeon și Forvin– Cuv. Zosima, care a îngropat pe Sfânta Maria Egipteancă– Cuv. Teona, și sihastru la Pantocrator (Muntele Athos) și episcop al Tesalonicului
Mâine se face pomenirea Sfinților Mucenici Agatopod și Teodul.