Dacă nu-l băga Vâlcov în primărie, Idita ar fi fost și azi același obscur din Târgu Mureș , cum era până să- l aducă Darius, în urbe. În cronica absurdului administrativ de Slatina , Idita a fost ieri păcăliciul pe a cărui căsuță de design din foile proiectului de micșorare a taxelor si impozitelor locale pentru oameni si agenții economici,inițiativă a consilierilor social-democrați nu a putut fi nici măcar supusă la vot. Nici măcar într-un simulacru, mimat proces de vot. Atât de mare a fost frustrarea!
Până și transmisia live a ședinței Consiliul local a fost abuzată și interzisă. Nu dădea bine la imaginea alesului dacă el și gașca votau împotrivă. Așa că a fost introdus pe scenă, Idita. În rolul marțafoiului util. Specialistul a încercat să livreze celebra perversă, că pe prima foaie, proiectul nu are căsuță de bifat viza lui, prețioasă, de secretar. Un spectacol de teatru prost, oprit de la transmisia live, cu două orgolii pansate cu promisiuni și funcții.
Emil Popa, care a întrerupt , brusc, ședința, că el era sluga președinte în serviciu, și Idita, păstrat secretar, pentru rezistența dovedită la frecări politice. Mare profesionist, precum odinioară în tranzacția terenului de 55 000 mp, analizată de Curtea de Conturi care a stabilit un prejudiciu pe care primăria a fost obligată să- l recupereze , între nominalizații ce trebuiau să dea banii înapoi, fiind inclusiv profesionistul Idita! Maestru în arta suptului, încă de la începătorul profesionist, desăvârșitul de azi.
În fond, într-un oraș unde loialitatea se măsoară în genunchi metaforici, mobilitatea profesională ține de elasticitatea coloanei. Iar Idita, ca si Popa, flexibili ca o trestie în vânt au dovedit și ieri, că ascensiunea nu e despre merit, ci despre arta suptului după fiecare copită în bot și julitură în genunchi. Mai nou, în ședințe, ei vorbesc grav despre ”viziune”, deși singura perspectivă pe care o stăpânesc este unghiul potrivit pentru a privi în sus, spre noul protector.
Subalternii îi ascultă cu evlavie administrativă, notând conștiincios nimicul. Iar primarul, satisfăcut de această simfonie a supunerii, îi laudă drept exemplu de adaptare.
În oraș, se spune că nu funcția i-a reevaluat pe cei doi , ci doar le- a oferit, unuia un birou mai încăpător, celuilalt posibilitatea de a se șterge de flegmele design, fără căsuțe în obraz, pentru aceleași plecăciuni.
Sursa: https://imperativ.ro/actualitate/2026/03/12/arta-suptului-si-casuta-design-a-secretarului/