La Direcția de Sănătate Publică dintr-un județ liniștit, cum este al nostru în politici de sănătate publică și mai ales, publice, unde liniștea este menținută cu grijă și uneori cu apel nominal, performanța administrativă a atins noi culmi. Conducerea instituției, recunoscută pentru un CV în continuă dezvoltare și pentru o garderobă la fel de competitivă, pare să fi bifat recent o evaluare anuală de excepție. Surse imaginare spun că rezultatul ar fi fost ”Foarte bine”, ceea ce, în limbaj administrativ, înseamnă că lucrurile merg atât de bine încât nu mai trebuie întrebat nimic. În interior, însă, eficiența se măsoară diferit: personalul este încurajat să fie punctual, opiniile sunt ținute la program scurt, iar memoria colectivă funcționează selectiv, în funcție de cine întreabă.
Într-un exercițiu de leadership modern, angajații ar fi fost invitați să își amintească faptul că ”nu au văzut, nu au auzit” și, mai ales, ”nu comentează”. Cei care se ocupă de trasee și drumuri nu mai sunt simpli angajați, ci gardieni ai secretelor de stat. Statul în fund când unii salariați ai instituției devin și personali.Sfatul zilei de azi pentru angajați: în mașinile instituției, respirați rar și gândiți puțin. Nu se știe cine monitorizează frecvența cardiacă a loialității voastre.
În acest univers paralel, opiniile angajaților sunt ca desertul la dietă: permise doar în cantități homeopatice și preferabil deloc. Doar pantofii sclipesc. Restul e tăcere .
Când imaginea bate realitatea, iar eleganța devine doctrină obligatorie, DSP nu mai e o instituție, ci un podium de modă unde se defilează peste nevoile cetățenilor. Se aude că stilul managerial include și sugestii vestimentare, pentru că, nu-i așa, profesionalismul începe de la pantofi. A pățit-o pe freza sa, un director ”prost” înțolit. Între timp, anumite compartimente ar fi intrat într-un regim de vigilență sporită, în care comunicarea externă este tratată ca un sport de risc. Angajații sunt sfătuiți să fie extrem de atenți la ce spun, cui spun și dacă spun.
La Direcția de Sănătate Publică unde singura boală eradicată complet este curajul de a vorbi, performanța administrativă nu se mai măsoară în indicatori de sănătate, ci în centimetri de toc și decibeli de liniște mormântală.
Dar performanța nu se oprește la evaluarea din minister. Întoarsă la bază, ”Țarina Sănătății” a trecut la instruirea subalternilor. Nu i-a învățat protocolul de triaj, ci lecții de stil: ordin pe unitate, negăm tot! Panica a lovit compartimentul mai rău decât o inspecție de la Curtea de Conturi, după ce ”porumbeii” au zburat în presă, ”performanțe”. Așa că șefa a sunat goarna. Planul de criză este de o simplitate genială. Aveți grijă ce gușiți, că rămâneți fără volan, fără program…
În interior, atmosfera e atât de ”disciplinată” încât și bacteriile stau la apel nominal. Angajații au fost dresați în spiritul celor trei mari virtuți administrative: nu văd, nu aud și, mai ales, nu suflă o vorbă.
Compartimentele instituției sunt într-o stare de asediu preventiv de teamă ca nu cumva vreo informație despre trasee, logistica ”de partid și de stat” sau drumurile cu ”scop special” să scape printre gratiile discreției obligatorii, către presă.
La Direcția de Sănătate Publică a județului nostru, unde liniștea e atât de densă încât poți tăia aerul cu o pilă de unghii, azi a fost alertă. Alertă de presă.
Doar profesionalismul se vedea în reflexia oglinzii de la IKEA, mai limpede decât în numărul de controale pe teren.
Rămâneți pe recepție, se aud tocuri pe hol și cineva tocmai a strigat: aww!!! Vio? Andreuța?
Mai sunt multe de descoperit…